Meditatie

Stau. Stau si ma gandesc (asta in lipsa de ocupatie) la multe lucruri. Unele mai normale, omenesti, altele neobisnuite. Dar, iarasi stau si ma gandesc ce este neobisnuit sau cum putem noi spune ca un lucru e neobisnuit? Oare suntem noi dotati cu un metru al obisnuintei? Putem spune ca obisnuinta este egal cu repetitivul nu? Adica orice actiune manifestata sau realizata de un numar de ori diferit de actiunea singulara, totul petrecandu se intr-un anumit timp bine definit, este repetitiva. O actiune realizata pe intervale largi de timp nu putem spune ca e repetitiva fiind data lungimea intervalelor temporale. Deducem ca repetitivitatea asta e o notiune relativa la timp? Da…dar care timp? Sa luam viata unui om (ca durata). Putem spune ca repetitivitatea este relativa la lungimea vietii unui om. Cu cat actiunea este intreprinsa intr-un interval de timp scurt fata de “lungimea” vietii si in numar > 1, este repetitiva. E un termen relativ…zic eu. Asa cum viata unuia are mai multe secunde decat viata altuia e de la sine inteles ca putem afirma ca fenomenul de repetitivitate se manifesta diferit la cei doi. Fiecare are “timpul” lui, deci timpul nu este asa de general cum am fi tentati sa credem. Sunt de parere ca timpul nu este determinat de miscarea de revolutie ..de rotatie sau nu mai stiu eu ce….ci de momentele existentei. Astfel timpul e absurd sa spunem ca e acelasi peste tot. Defapt Einstein in teoria sa a relativitatii remarca acelasi lucru. Cineva poate spune ca acesta indicat de ceas e timpul nostru de pe Terra…. Bun, deacord dar Terra se afla intr-o galaxie…intr-un Univers deci se supune legilor…sa zicem “extraterestre” ale temporalitatii. Timpul trece diferit pentru fiecare dintre noi si in cadrul unei existente diferit chiar si in diferitele etape ale existentei…. Timpul se curbeaza, poate fi modelat, abia dupa ce vom recunoaste clar si tare acest lucru putem vorbi de evolutie.